Incertitudinea domină peisajul economic global

Săptămâna trecută a fost marcată de o incertitudine globală crescândă, determinată în principal de politica comercială a SUA și de repercusiunile sale internaționale. Acest climat tensionat s-a reflectat în publicarea unor date economice semnificative și uneori contradictorii din partea economiilor majore.

Contracția neașteptată a PIB-ului SUA în primul trimestru este demnă de remarcat, o cifră care, deși influențată de factori specifici legați de anticiparea tarifelor, a generat îngrijorare.

În Europa, datele au oferit semnale mixte: o rezistență surprinzătoare a creșterii PIB-ului zonei euro a contrastat cu revizuirile în scădere ale previziunilor și cu preocupările persistente cu privire la impactul tensiunilor comerciale, o îngrijorare reflectată în recenta reducere a ratei dobânzii de către Banca Centrală Europeană (BCE).

Spania a prezentat o divergență notabilă, cu o creștere puternică a PIB-ului coexistând cu o creștere surprinzătoare a șomajului. La nivel global, încrederea în mediul de afaceri a scăzut, așa cum se reflectă în indicii PMI, iar răspunsurile politice ale unor economii precum China și Japonia au subliniat amploarea provocării reprezentate de protecționism.

Piețele financiare au fost volatile, reacționând la datele macroeconomice, știrile privind politica comercială și așteptările privind acțiunile băncilor centrale. Săptămâna a evidențiat modul în care anticiparea și incertitudinea din jurul politicilor protecționiste pot genera distorsiuni economice și pot submina încrederea, chiar înainte ca efectele lor directe să se materializeze pe deplin, creând un mediu complex.

Tabelul 1: Indicatori economici cheie publicați (săptămâna 28 aprilie - 4 mai 2025)

(R) = Revizuit

Dificultăți globale: Incertitudinea politică și semnalele economice din SUA se ciocnesc

Economia globală a navigat prin ape turbulente săptămâna aceasta, dominată de incertitudinea privind politicile comerciale ale administrației SUA. Această incertitudine a fost amplificată de publicarea unor date economice cheie despre SUA, care au oferit o imagine complexă și uneori contradictorie a stării celei mai mari economii din lume.

Contracția surprinzătoare a PIB-ului și curenții ei subterani

Cel mai frapant element al datelor săptămânii a fost publicarea, pe 30 aprilie, a estimării preliminare a Produsului Intern Brut (PIB) al SUA pentru primul trimestru al anului 2025. Contrar așteptărilor de creștere modestă de 0,3%, economia SUA s-a contractat cu o rată anualizată de 0,3%. Această cifră a marcat o inversare bruscă față de creșterea de 2,4% înregistrată în trimestrul al patrulea al anului 2024 și a marcat prima contracție trimestrială de la începutul anului 2022.

O analiză detaliată a componentelor PIB-ului relevă faptul că această contracție nu s-a datorat unei prăbușiri generalizate a activității, ci mai degrabă unor factori foarte specifici legați de mediul comercial. Biroul de Analiză Economică (BEA) și numeroși analiști au atribuit scăderea în principal a doi factori: o creștere dramatică a importurilor și o scădere a cheltuielilor guvernamentale. Importurile, care sunt scăzute din calculul PIB-ului, au crescut vertiginos (contribuind la o scădere de 4,83 puncte procentuale la creștere), un fenomen interpretat ca o acumulare de stocuri de către întreprinderi în anticiparea noilor tarife mai mari anunțate la începutul lunii aprilie. Simultan, cheltuielile guvernului federal au scăzut cu 5,1%, cea mai mare scădere din primul trimestru al anului 2022, conduse de o scădere a cheltuielilor pentru apărare.

Cu toate acestea, această slăbiciune a cifrei PIB-ului total a contrastat semnificativ cu puterea cererii interne private. Vânzările finale reale către cumpărătorii privați interni (o măsură care exclude variațiile volatile ale stocurilor și cheltuielilor guvernamentale și include consumul privat și investițiile fixe private) și-au accelerat de fapt ușor creșterea, ajungând la un nivel anualizat robust de 3,0%, față de 2,9% în trimestrul precedent. Acest indicator, adesea considerat un barometru mai fiabil al sănătății economiei, a fost determinat de consumul privat, care, deși a încetinit (+1,8% față de +4,0% în trimestrul 4), a rămas solid, și de investițiile fixe ale afacerilor, care au demonstrat un dinamism puternic (+7,8% conform unor surse, +9,8% conform altora).

Această divergență dintre PIB-ul total și puterea cererii private subliniază modul în care deciziile politice și anticiparea efectelor acestora pot distorsiona indicatorii economici cheie. Contracția PIB-ului din primul trimestru pare a fi mai degrabă o reflectare a manevrelor corporative în fața incertitudinii tarifare (anticiparea importurilor) decât un semn al slăbiciunii intrinseci a cererii americane în acea perioadă. Acest fenomen ilustrează impactul comportamental imediat și semnificativ al anunțurilor de politică comercială, generând volatilitate ce complică interpretarea situației economice reale.

Piața muncii: rezilientă, dar pierde avânt?

Piața muncii din SUA a transmis semnale contradictorii odată cu publicarea raportului privind ocuparea forței de muncă din aprilie, pe 2 mai. Economia a adăugat 177.000 de locuri de muncă în sectorul non-agricol, o cifră care a depășit așteptările consensuale (în jur de 130.000) și a rămas aproape de media lunară pentru ultimele 12 luni (152.000). Cu toate acestea, această cifră a reprezentat o încetinire în comparație cu cifra din martie, care a fost, de asemenea, revizuită în scădere la +185.000 (de la +228.000).

Și mai semnificative au fost revizuirile combinate în scădere pentru februarie și martie, care au scăzut cu 58.000 de locuri de muncă față de estimările anterioare. Acest lucru sugerează că impulsul pieței muncii din lunile precedente a fost mai slab decât se estimase inițial. Rata șomajului a rămas stabilă la 4,2%, în conformitate cu previziunile.

În ceea ce privește salariile, câștigurile orare medii au crescut cu o modestă creștere lunară de 0,2% și cu 3,8% față de anul precedent. Această moderare a creșterii salariale, împreună cu șomajul stabil și revizuirile în scădere, indică o răcire treptată a pieței muncii, atenuând temerile de supraîncălzire iminentă. Datele sectoriale au arătat o creștere în domeniul sănătății, transporturilor și depozitării și activităților financiare, în timp ce ocuparea forței de muncă în sectorul public federal a scăzut. Datele anterioare, cum ar fi sondajul JOLTS privind posturile vacante din martie, au arătat deja o tendință descendentă a posturilor vacante.

Acest set de date prezintă o imagine nuanțată pentru Rezerva Federală (Fed). Deși crearea de locuri de muncă a depășit așteptările, tendința generală, luând în considerare revizuirile și moderarea salariilor, este una de răcire treptată. Acest lucru probabil consolidează poziția prudentă a Fed, care trebuie să echilibreze rezistența actuală cu riscurile potențiale de slăbiciune viitoare derivate din impactul tarifelor vamale și incertitudinea economică mai generală. Nu pare să existe o nevoie urgentă de a acționa în niciuna dintre direcții bazându-se exclusiv pe aceste date privind locurile de muncă, susținând abordarea „bazată pe date” pe care a pledat-o Fed.

Inflația se moderează înainte de tarife, dar pentru cât timp?

Raportul privind veniturile și cheltuielile personale din martie, publicat pe 30 aprilie, a adus vești încurajatoare pe frontul inflației, cel puțin temporar. Indicele de bază al prețurilor cheltuielilor de consum personale (PCE), măsura preferată a inflației de către Fed, a crescut cu 2,6% față de anul precedent în martie. Această cifră a decelerat față de 3,0% din februarie și a corespuns exact așteptărilor pieței. Pe o bază lunară, indicele de bază a rămas constant (0,0%), ușor sub prognoza de +0,1%.

Indicele PCE principal a înregistrat, de asemenea, o moderare, cu o creștere de 2,3% față de anul precedent (față de 2,5%/2,7% în februarie, deși ușor peste prognoza de 2,2%) și o variație lunară constantă. Această continuare a moderării inflației de bază în martie a întărit narațiunea dezinflației în curs și a oferit o oarecare răgaz temporar.

Totuși, această scutire trebuie pusă în context. Datele din martie sunt anterioare implementării celor mai semnificative tarife anunțate în aprilie. Există un consens larg în rândul analiștilor că aceste măsuri comerciale vor exercita o presiune ascendentă asupra prețurilor în lunile și trimestrele următoare. Mecanismele așteptate sunt creșterea directă a prețurilor de import și reducerea presiunii concurențiale asupra producătorilor interni. De fapt, datele PMI globale pentru industria prelucrătoare din aprilie au arătat deja o accelerare a prețurilor din fabrici, atribuită parțial tarifelor. În plus, sondaje precum cel al Universității din Michigan au reflectat deja o creștere a așteptărilor inflaționiste ale gospodăriilor în aprilie, atingând niveluri nemaiîntâlnite în ultimele decenii.

Prin urmare, deși datele privind inflația din martie au fost pozitive, există un risc considerabil ca această tendință descendentă să fie tranzitorie. Posibilitatea unei reapariții a inflației induse de tarife vamale la sfârșitul anului 2025 sau 2026 reprezintă o provocare semnificativă pentru politica monetară și perspectivele economice.

Navigarea incertitudinii: traiectoriile divergente ale Europei și Spaniei

În timp ce Statele Unite se luptau cu propriile date contradictorii, Europa și Spania au prezentat propriile complexități, afișând un amestec de rezistență și vulnerabilitate neașteptate în fața tensiunilor comerciale globale în creștere.

Zona euro: Reziliență în primul trimestru în contextul unei perspective degradate

Economia zonei euro a demonstrat o forță surprinzătoare la începutul anului 2025. Estimarea preliminară a PIB-ului pentru primul trimestru, publicată pe 30 aprilie, a relevat o creștere de 0,4% față de trimestrul precedent. Această cifră nu numai că a depășit așteptările, dar a reprezentat și o accelerare față de creșterea revizuită de 0,2% din trimestrul al patrulea al anului 2024 (conform unor surse) și de 0,0% conform altora.

Cu toate acestea, aceste date pozitive au contrastat puternic cu pesimismul care a impregnat previziunile economice pentru restul anului. Numeroase instituții, inclusiv Fondul Monetar Internațional (FMI), personalul BCE, Goldman Sachs și The Conference Board, și-au revizuit în jos proiecțiile de creștere pentru zona euro în 2025, invocând în mod explicit impactul negativ așteptat al tarifelor americane și incertitudinea sporită ca principali factori. Însăși BCE, în decizia sa de a reduce ratele dobânzilor din 17 aprilie, indicase deja deteriorarea perspectivelor de creștere din cauza tensiunilor comerciale ca justificare cheie. În încercarea de a contracara aceste obstacole și de a promova autonomia strategică, Uniunea Europeană a anunțat inițiative semnificative, inclusiv un plan de 200 de miliarde de dolari pentru sprijinirea sectorului tehnologic, cu accent pe inteligența artificială, calculul cuantic și semiconductori.

Această dihotomie între datele trimestriale solide și previziunile sumbre ridică o întrebare cheie: Reflectă creșterea din primul trimestru o adevărată forță de bază sau se datorează, parțial, unor factori temporari, cum ar fi preluarea anticipată a comenzilor de către companii ca răspuns la amenințarea tarifară? Unele date PMI din aprilie au sugerat tocmai acest fenomen de „preluare anticipată”. Deși datele din primul trimestru sunt în mare măsură anterioare anunțurilor din aprilie, este posibil ca un anumit efect de anticipare să fi jucat un rol. Faptul că majoritatea previziunilor indică o încetinire semnificativă în trimestrele următoare sugerează că analiștii cred că tarifele vor avea un impact considerabil, punând sub semnul întrebării sustenabilitatea impulsului observat la începutul anului.

Inflația din zona euro: stabilă la suprafață, cu o accelerare subiacentă

Datele privind inflația din zona euro pentru luna aprilie, publicate pe 2 mai prin intermediul estimării preliminare a Indicelui Armonizat al Prețurilor de Consum (IAPC), au oferit o imagine complexă. Inflația anuală totală a rămas stabilă la 2,2%, neschimbată față de luna martie și ușor peste consensul de 2,1%, dar foarte aproape de ținta de 2% a BCE.

Analiza componentelor a relevat dinamici divergente. O scădere mai accentuată a prețurilor la energie (-3,5% față de anul precedent, față de -1,0% în martie) a fost compensată de o accelerare a inflației serviciilor, care a crescut la 3,9% de la 3,5% în martie, și de o ușoară revenire a inflației la alimente, alcool și tutun (3,0% față de 2,9%). Prețurile bunurilor industriale neenergetice au rămas stabile (+0,6%).

Un aspect crucial este accelerarea inflației de bază (IAPC exclusiv energie, alimente, alcool și tutun) la 2,7% față de anul precedent, de la minimul ultimilor trei ani de 2,4% înregistrat în martie, depășind prognoza de 2,5%. Această revenire, determinată de inflația persistentă din domeniul serviciilor, reprezintă o provocare pentru BCE.

Într-un interviu publicat pe 3 mai, vicepreședintele BCE, Luis de Guindos, a recunoscut necesitatea monitorizării atente a inflației din servicii și a dinamicii salariale, deși a menținut un ton optimist în ceea ce privește atingerea în cele din urmă a țintei de 2%. Stabilitatea inflației totale este o veste bună, dar accelerarea inflației de bază complică procesul decizional. El justifică recenta reducere a ratei dobânzii pe baza preocupărilor legate de creștere, dar face dificilă argumentarea în favoarea unor reduceri suplimentare rapide dacă presiunile subiacente persistă. BCE pare să acorde prioritate riscurilor la adresa creșterii generate de tarife, acceptând o inflație de bază oarecum mai rigidă pe termen scurt, având încredere că moderarea salarială preconizată va răci în cele din urmă prețurile serviciilor. Situația pune la încercare abordarea „bazată pe date” a BCE.

Spania: O creștere puternică se ciocnește cu o creștere a șomajului

Spania a prezentat o imagine deosebit de divergentă în cursul săptămânii. Pe de o parte, economia a continuat să dea dovadă de un dinamism remarcabil. Institutul Național de Statistică (INE) a raportat o creștere a PIB-ului de 0,8% în primul trimestru, comparativ cu trimestrul precedent. Deși BBVA Research a estimat o creștere ușor mai mică, de 0,6%, considerând-o sub așteptările sale, ambele cifre au plasat Spania mult peste media zonei euro (+0,4%). Această vigoare a fost atribuită creșterii continue a exporturilor de servicii (în special turismului) și cererii interne. Banca Spaniei și FMI au menținut previziuni de creștere relativ robuste pentru întregul an 2025, în jur de 2,5%-2,7%.

Totuși, această forță economică a contrastat izbitor cu datele privind piața muncii publicate pe 28 aprilie. Rata șomajului pentru primul trimestru al anului 2025 a crescut în mod neașteptat la 11,36%, față de 10,61% în trimestrul precedent, depășind previziunile (în jur de 10,7%) și atingând cel mai ridicat nivel dintr-un an. Această creștere s-a datorat unei creșteri cu 193.700 de șomeri și unei scăderi a numărului de locuri de muncă cu 92.500. Pierderile de locuri de muncă au afectat toate sectoarele, sectorul serviciilor fiind cel mai afectat (+124.900 de șomeri în plus).

În ceea ce privește inflația, datele preliminare pentru luna aprilie au arătat o ușoară moderare a ratei IPC globale la 2,2% față de anul precedent (de la 2,3% în martie), deși ușor peste prognoza de 2,0%. Cu toate acestea, inflația de bază a revenit la 2,4% față de anul precedent, de la 2,0% în martie.

Divergența marcată dintre creșterea puternică a PIB-ului și creșterea șomajului în primul trimestru sugerează posibilitatea unei dinamici de „recuperare fără locuri de muncă” sau existența unor probleme structurale pe piața muncii din Spania. Aceasta ar putea indica faptul că creșterea este concentrată în sectoare cu utilizare mai redusă a forței de muncă sau cu câștiguri mari de productivitate sau că persistă fricțiuni care împiedică absorbția eficientă a locurilor de muncă create. BBVA Research a indicat, de asemenea, o scădere a numărului de ore lucrate în ciuda creșterii ocupării forței de muncă, ceea ce ar putea indica subocuparea. Acest paradox pune sub semnul întrebării calitatea și caracterul incluziv al expansiunii economice a Spaniei și merită o analiză mai atentă, în ciuda previziunilor de creștere relativ optimiste ale FMI, care au avertizat, de asemenea, asupra unor riscuri precum investițiile slabe și potențialele perturbări ale pieței muncii.

Marile economii răspund: Contramăsuri strategice luate de China și Japonia

Escaladarea tensiunilor comerciale alimentate de Statele Unite a determinat răspunsuri politice directe din partea altor economii majore în cursul săptămânii, subliniind percepția unor perturbări economice semnificative.

China a anunțat un plan economic cuprinzător care vizează revitalizarea economiei sale în contextul dificultăților interne (cerere internă slabă) și externe (tarifele americane). Planul a inclus măsuri de stimulare a cererii interne, dezvoltare a sectorului serviciilor, creștere a veniturilor persoanelor cu venituri mici și medii și majorare a plăților pentru asigurările de șomaj. Un aspect esențial este că planul a prevăzut în mod explicit intervenții pentru protejarea persoanelor fizice și a întreprinderilor de impactul tarifelor americane. Rapoarte paralele au sugerat chiar posibilitatea ca Beijingul să elimine unele dintre propriile tarife la produsele americane, cum ar fi semiconductorii, ca măsură de contracarare a șocurilor externe.

În mod similar, Japonia a dezvăluit un pachet de măsuri economice de urgență pentru a atenua efectele negative ale tarifelor americane. Acest pachet a inclus sprijin pentru finanțarea afacerilor și stimulente pentru consumatori, cum ar fi prețuri mai mici la benzină și motorină, subvenții pentru facturile la energie și luarea în considerare a extinderii împrumuturilor cu dobânzi mici pentru întreprinderile mici. Prim-ministrul Ishiba a declarat că face tot posibilul pentru a atenua impactul asupra industriilor cheie, cum ar fi industria auto și cea siderurgică. Aceste măsuri au fost anunțate pe fondul unor date economice slabe din Japonia, în special al unei inflații persistent ridicate, care complică sarcina Băncii Japoniei. Într-adevăr, Banca Japoniei și-a menținut rata dobânzii neschimbată la 0,50% la reuniunea sa de politică monetară care a avut loc la începutul acestei săptămâni, pe fondul acestei situații economice complexe și al preocupărilor tarifare.

Aceste acțiuni proactive ale Chinei și Japoniei evidențiază amploarea perturbărilor economice pe care le anticipează ca urmare a politicilor comerciale ale SUA. Pachetele lor de stimulare și sprijinul intern reprezintă încercări de a izola economiile lor de șocurile externe. Acest lucru ar putea duce la divergențe suplimentare în traiectoriile politicilor globale, complicând coordonarea internațională, deoarece fiecare națiune acordă prioritate stabilității interne în fața unui mediu extern din ce în ce mai incert și protecționist.

Pulsul pieței și contextul geopolitic

Piețele financiare globale au reflectat tensiunea și incertitudinea predominantă pe parcursul săptămânii. Volatilitatea a fost notabilă, activele americane având performanțe sub așteptări la începutul lunii și în săptămânile premergătoare acesteia, înregistrând chiar sesiuni neobișnuite cu scăderi simultane ale indicelui S&P 500, obligațiunilor de trezorerie și dolarului american. Cu toate acestea, spre sfârșitul săptămânii și începând cu 28 aprilie, a existat o revenire, determinată parțial de comentariile conciliante ale administrației Trump cu privire la Fed și negocierile cu China. Indici precum Dow Jones și S&P 500 s-au bucurat de mai multe sesiuni consecutive în creștere până luni, 28. Sectorul tehnologic (Nasdaq) a înregistrat performanțe mai mixte, cu așteptări ridicate pentru rezultatele corporative ale companiilor majore.

Pe piața valutară, dolarul american, după ce a atins minimele ultimilor trei ani în săptămâna precedentă, a prezentat o slăbiciune spre sfârșitul acestei săptămâni, pierzând teren chiar și după date aparent pozitive privind ocuparea forței de muncă. În schimb, euro a demonstrat o oarecare forță relativă. Prețurile petrolului au înregistrat o scădere notabilă în luna aprilie.

Performanța pieței a fost în mod clar influențată de interacțiunea dintre datele macroeconomice cheie (surpriza negativă privind PIB-ul SUA, datele privind ocuparea forței de muncă din sectorul financiar nefinanciar (PFN) mai bune decât se aștepta, dar nuanțate), așteptările politicii monetare și, mai presus de toate, percepția schimbătoare a riscurilor asociate politicii comerciale. Slăbiciunea dolarului, în ciuda unor date pozitive, ar putea fi interpretată ca un semn că piețele au anticipat un risc mai mare de recesiune în SUA sau au anticipat un răspuns mai acomodativ din partea Fed pe termen mediu, influențate de șocul PIB-ului și de incertitudinea generală.

Toate acestea s-au desfășurat într-un context geopolitic persistent tensionat. Competiția strategică dintre SUA și China, descrisă de BlackRock drept cea mai dificilă situație din 1979 încoace, tensiunile din Orientul Mijlociu (conflictul Israel-Hamas/Hezbollah, atacurile Houthi) și războiul prelungit din Ucraina au continuat să fie factori subiacenți care alimentează incertitudinea globală. Această incertitudine s-a reflectat și în datele PMI din industria prelucrătoare la nivel global pentru luna aprilie, care au arătat o scădere a comenzilor de export și o deteriorare semnificativă a încrederii afacerilor la nivel global, cu menționare explicită a impactului tarifelor vamale și al protecționismului.

Analiză finală: Navigarea prin ceața incertitudinii

Prima săptămână a lunii mai 2025 s-a încheiat cu o perspectivă economică globală complexă, dominată de curenți contrar puternici. Deși unii indicatori au oferit semne de rezistență - datele privind ocuparea forței de muncă din SUA au depășit așteptările, iar creșterea PIB-ului din primul trimestru atât în zona euro, cât și în Spania a fost robustă - narațiunea predominantă a fost definită de incertitudinea profundă provenită din politica comercială a SUA.

Această incertitudine s-a manifestat în diverse moduri: a distorsionat date economice cheie, cum ar fi PIB-ul SUA, prin stocarea preventivă a importurilor; a provocat o prăbușire a încrederii afacerilor la nivel global; a determinat răspunsuri politice reactive în principalele economii asiatice; și a generat o volatilitate semnificativă pe piețele financiare. Divergențele observate - între cifra generală a PIB-ului SUA și cererea internă subiacentă sau între creșterea puternică a Spaniei și creșterea șomajului - au subliniat necesitatea unei analize nuanțate care să depășească cifrele superficiale.

Băncile centrale, în special Fed și BCE, s-au confruntat cu decizii complexe, încercând să echilibreze riscurile unei potențiale stagflații (o combinație de creștere economică slabă și inflație determinată de tarife vamale) cu gestionarea politicii monetare într-un mediu volatil. Săptămâna a demonstrat că, în contextul actual, incertitudinea politică și geopolitică, în special în domeniul comercial, poate eclipsa temporar fundamentele economice tradiționale în influențarea sentimentului pieței și poate genera distorsiuni economice pe termen scurt. Dificultatea de a prognoza traiectoriile economice este amplificată atunci când schimbările imprevizibile ale politicilor devin variabila dominantă, necesitând o navigare prudentă din partea companiilor și investitorilor.